În urmă cu 74 de ani în București a avut loc manifestația anticomunistă din Piața Palatului Regal, în prezent Piața Revoluției.

Erau vremuri tulburi în care comuniștii din guvernul Petru Groza, ajutați de puterea sovietică, forțau transformarea Regatului României într-o țară comunistă. Manifestația a fost prilejuită de ziua onomastică a regelui Mihai I, ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din 1945, dar totodată a fost un eveniment politic anticomunist și pro-monarhist organizat de elevi, studenți, muncitori și partidele istorice din București.

Era ora 10,45 iar lumea strânsă a început să cânte imnul național „Trăiască Regele!”. De peste tot se auzeau versurile imnului ce însoțiseră România pe drumul devenirii ei, din 1881: „Trăiască Regele/ În pace și onor/De țară iubitor/Și-apărător de țară /O! Doamne Sfinte,/Ceresc părinte,/Susține cu a Ta mână/ Coroana Română!”

În piață intrau grupuri de tineri, majoritatea venind dinspre Calea Victoriei, purtând portretul Regelui și multe steaguri. Erau studenți din toate campusurile capitalei dar și elevi ce plecaseră de la cursuri. Doar de la Liceul Matei Basarab veneau peste 350 de tineri.

Atmosferă era tensionată deoarece în piață fuseseră trimiși mai mulți agitatori și jandarmi în camioane. În jurul orei 11.25 în Piața Regală s-a alăturat mulțimii un alt grup de manifestanți cu o pancartă mare pe care scria „Trăiască Majestatea Sa Regele Mihai“, purtând multe steaguri ale partidului liberal și țărănesc.

Fiind copleșiți de numărul mare de oameni veniți, agitatorii s-au retras din Piață iar un camion a fost incendiat lângă statuia Regelui. Atunci s-au auzit primele focuri de armă. Un alt camion ardea la ieșirea din piață. O mașină de pompieri condusă de soldați a sosit în grabă pentru a stinge cele două camioane.

Conform diplomatului Roy M. Melbourne, prezent atunci în Piața Regală, „pe la ora 11,30 piața arăta ca o mare de oameni masați în fața palatului, un alt mare grup în fața hotelului și o mare masă de oameni care se întindeau pe jos în Calea Victoriei, cât vedeam cu ochiul. Grupuri mici de demonstranți circulau prin piață purtând portretele Regelui și Reginei mamă, iar o mașină de pompieri condusă de soldați sosise în grabă pentru a stinge focul camioanelor incendiate lângă statuie. […] Deodată, puțin înainte de prânz, dinspre clădirea Ministerului de Interne s-au tras puternice rafale de armă.”

Peste 1.100 dintre tinerii  au fost arestați și ținuți în închisoare cel puțin doi ani, doar pentru faptul că fuseseră prezenți acolo. Au fost ucise 11 persoane, printre acestea și eleva Venturia Goran. Mulți dintre participanți au fost grav răniți.

Era ultima mare manifestație anticomunistă. Din păcate însă ecourile internaționale s-au stins repede iar România a rămas blocată după Cortina de Fier. Doi ani mai târziu, pe 30 decembrie 1947, Regele era alungat iar România transformată în republică, prin decret comunist. Prin reeeducarea comunistă au trecut peste 2 milioane de români.